mergeam până nu mai vedeam decât cruci albe
îmi deschideai poarta ruginită
eu alergam pe alei, tu râdeai și mă cocoțai în copacul ei

de acolo îți priveam mâinile care au înălțat biserici
au ținut arme, și-au îngropat copiii,
eram sigură că nu există mâini mai albe

eram fericită atunci
număram pozele de pe crucile fetelor tinere
și lespezile sub care cuplurile își trăiau iubirea
spuneam că cei ce se iubesc nu supraviețuiesc unul altuia

așa e, copilă dragă și te-ai dus după ea
lipa...lipa...