M-aplec spre ocean cu aripi
Și vreau să-mi iau zborul de pe culmi
Să-mi curm durerea ce m-apasă
În suflet ca un vis nebun.


Să uit de mine și de tine
Să mă scufund încet adânc
Să mă așez între ruine
Să mă depun ca și nisipul pe fund.

Cercul viciilor să nu mă-ntrebe
De atâtea și de atâți nebuni
Să pot rămâne pe veci în valuri
Ce mă scufund și mă alung.

Ca poate somnul îmi va trece
Peste pleoape încet de tot
Și se va depune cu fețe
Pline de scoici și de nămol.

Iar în urma-mi rămasă
Nimeni nu va jeli
O inimă ce se scufundă
În oceanul, acesta trist.

Acum, îmi i-au rămas bun de la soare
De la lumină și dor
Mă scufund încet în valuri
Ce mă mângăie și mă adorm.