între noi umbra sună încet
lăstar pregătit să ardă
linii printre care ies
minunile și apa
nu curge mai mult
decât s-ar cuveni
mi-e frică de mâinile ei
un fel de coșuri lungi
ridicate dintr-o ceară anume
înlăuntrul cuvântului
cum un soi de voluptate

***

dau iama între păsări
gurile rele
și rotunjimi de jgheab
amestec de culori mintea
ochiul meu stângaci
pictând minuni
și un capăt de sfoară
adaos la rugăciuni

***
decât florile
și lumea atârnată pe umeri
mai bine stogul de paie
ghicit după zbor
și luna pregătindu-și puii
de drum lung
n-am cui, toadere
într-o fotografie fuga
pare mai ușoară

***