cumperi bunicule?
ce băiete, ce să cumpăr...
iarăși îmi îndeși intersecții
sub limbă?
oricum nu-mi pasă și nici nu mă
sinchisesc să-ți răspund
mai am de trăit o copilărie...

îmi aduc bine aminte
ziua aceea
era trist și
nu vorbea cu nimeni
e una dintre acele întâmplări
pe care le ascund în mine atunci
când mă duc în acel loc unde
niciodată nu se întâmplă mai nimic
iar oamenii preferă să-și
păstreze identitatea în spațiul dintre
cele două cuvinte, bună ziua

vând tăcerea la preț redus apoi
uit de mine și încerc
să-mi remobilez gestul cu
câteva întrebări pentru atunci
când mă voi întâlni cu el...

aș fi vrut să-i văd reacția
ca în alte dăți când
mă chema lângă el și
îmi strângea capul la piept
și mă privea continuu...

uneori nici nu dorm și am impresia
că visez lucruri pe care
nu le aveam de la început
mai cu seamă îl văd pe bunicu
plimbându-se molatec
printre acele cuvinte
pe care n-a mai apucat
să mi-le spună
atunci
când încerca să-și ascundă frica
transpira abundent și se retrăgea
într-o lume a lui
nu era fericit
din când în când experimenta
câte un zâmbet de clipă
ca la fotograf în ziua nunții
apoi absent îl arunca
la întâmplare

oricum nu mai contează...