Ce mai face șefu’ ?
Probabil că este plictisit: Și normal de atâta stereotipicism: aceeași autori, agasanți în general, cu postările lor ca vai de ele (așa-zise poezii, o înșiruire de cuvinte dintre care unele aiurea, fără să „înjghebe” vreo logică- de trezire unor stări sufletești nobile, nici poveste- unde mai pui că unele sunt de-a dreptul „porcoase”, în bună parte involuntar de autor, în sensul că acesta nu realizează întru totul gravitatea escaladării conținutului creației lui peste limitele admisibile, din toate punctele de vedere și în special referitor la cele ale bunului simț).
Sau probabil că este nervos: Mai apare câte unul care se simte frustrat că „vezi doamne” (vorba… unuia, care mă mir că nu postează și el ceva, c-ar avea ce și cu ce… haz încă) textele lui sunt subapreciate, când de fapt ele sunt mai bune ca așa-zisele poezii ale unora, sau poate chiar sunt… .
Ce mai face șefu’?! Printre altele, uite, vrând nevrând comunică și el cu unul ca mine, așa mai mult unilateral(de la postare la… decizie) că de, emițătorul nu și-a ispășit încă pedeapsa și are restricții de comunicare, nu este demn de nivelul care i-ar permite… .
Asta e! vorba intelectualului post-decembrist.