Zi de Mai 2009, am simțit cum pământul s-a topit sub noi.
Aseară însă, a mai murit o viață,
Și-a dat duhul suflul unei iubiri, a alunecat de pe ață.
Simt parfumul tău in nări și tumult de ape se naște in mine precum viața unui prunc nedorit de lume.
Iar cu acul minții parcă strâmtez din nou și cos pereții.
O data cu ei mi se micșorează sufletul din nou și din negrul și lumina de demult s-a creat un praf cristalizat de sute de tratate între dureri și credințe îndoliate.
Duc războaie în fiecare zi, mă nasc, mă lupt și mor la fiecare 2 ore și urlu-acum că mi-ai răpit parte din mine și mă simt străină.
Agale să mă duc la cimitir sa pun flori pe un mormânt și stropindu-le cu apă, din fiecare picătură aș vrea viața să o simt mai aproape, mai aproape.
Dar memoria mea se luptă cu principii de viață, formule, algoritmi și domnii nerespectate.
Stropește-mă Doamne și pe mine cu ale tale milostivenii, căci fericirea mi-am vândut-o pe bani puțini unui negustor de patimi.
Și-aud pași repezi pe scări în jos,
Duce-te-ai să te duci și tu cu tot cu lacrimile mele pe calea scării minus infinite.