ca și cum n-aș fi râs niciodată încă
te aștept să gustăm împreună
din această bucurie
conștient că ne-ar putea salva
acoperind costumele biblice
și dezgustul doar cu
pupa unui fluture tânăr
mi-am recâștigat surâsul
pe care nimeni nu mi-l despăgubește
împrumutând unui schimb de cuvinte
amărăciunea anilor irosiți
ascunzând mirosul varului
în cea mai lungă noapte
fără zgomot
dacă mă vei găsi fumând să știi că
o încântare lacomă ne-a cufundat
chipurile în penumbră
și patima vânătorii a tăiat
respirația sinelui
în rotunde bucăți de plută
ce dacă sufăr
de păcatul perfecțiunii
doar ai și tu o cutie mică de prins
gânduri în boldurile absenței mele
iar apoi ca și când n-am fi plâns niciodată
o să plecăm din oraș călare
fiecare pe propriul adevăr
pus în mișcare prin comenzi răstite
ori fante de cristal
prea devreme să cauți refugiu
cucerind o țară doar pentru tine
îți zic și nu putem semăna
mai mult a toamnă