m-am afundat în codru
pe frunze să mă scriu
dar nu fusese modru
căci totul e pustiu
ai rătăcit cărarea
sălbatic bidiviu ?
da, mi-a șoptit pădurea
”venit-ai prea târziu !”

mă caut acum prin timpuri
ca orbul în pustiu
pierdut prin anotimpuri
dorind să mă rescriu
simt că m-ascund sub versuri
ca giulgiul în sicriu
și-aud din universuri
”e poate prea târziu !”