cică un broscoi de baltă
cu o voce foarte naltă
glăsuia ades prin papuri
încordându-se din prapuri
cum că-i plin de izme crețe
pe sub poduri și podețe
și-unde dai, un' te sucești
tot de izme nimerești
și mugea cu patos, iacă
ca un bou sau ca o vacă
provocând pe toți să facă
drept ca el; de nu, să tacă
fi'nc-așea i-a fost lui soartea,
singur să știe ce-i artea.
el orăcăitul plastic
lăudându-și-l bombastic
găsea-n el vieață și moarte
fior de clasică arte
ce nu vezi prin altă parte...

...când se burica mai tare
îl băligă o zburătoare

morala:

de stilul clasic e păcat
când autoru-i de căcat

contra-morala:

ce bine-i și ce minunat
să fii un clasic de rahat!

anti-morala:

închipuiți-vă emoții și fior
la broasca băligată de cocor!

morală bonus:

un clasic care nu-i stilat
are stil clasic de rahat