Mi-e dor
să-mi arăți berzele în cuiburi,
imponderabile maternități pe stâlpi,
să-mi torni în urechi
ulei călduț
după ce-am străbătut
spânzurată de vagon
deșertul copilăriei mele.

Mi-e dor
să joc fazan, fără neologisme,
să fiu simplă,
dezbărată de obiceiul
de-a lăsa cărți de vizită
în papucii tăi de casă
când plec.