Îți scriu pe fugă, iar am uitat să încui ușa spre înserare,
a trecut mama noastră Ana prin gândul meu dinspre târziu,
mi-a spus despre tine că ai inventat o culoare și că pietrele tale cele albe sunt deja dăltuite
știu că în Italia e aproape toamnă, aici e noapte fără de tine,
nu mai port cele două codițe, asta nu înseamnă că am înțeles în cele din urmă
de ce pictai tu, pentru mine, tablori cu elefanți albi,
poate pentru că așa te-au învățat la școală,
în anii aceia când mă puneai să stau cuminte
desenându-mi un punct cu acuarelă pe nas,
încă mai cred în povești cu happy end,
mai cred că oamenii mă iubesc pentru toate cuvintele pe care le scriu,
e străin orașul acesta al meu de acum fără de munți, nedesenat de tine,
Ana îmi spunea astăzi că e vremea să ne adunăm de pe drumuri
ca de obicei am râs și am fugit
îți scriu pe fugă
(s-ar putea să fie ultimul meu gând pentru tine)
ai o culoare care îți poartă numele
asta e de bine
am să îi spun iubitului meu de acum să îmi cumpere un șnur roșu
am să îmi pun cheia casei la gât,
voi fi bună, cuminte și răbdătoare,
nu am să mai tac îndelung
îți scriu pe fugă
plec să trăiesc
cu punctul tău pe nas
cu ușa aproape închisă
personal și fără de tine.