Parfumul primăverii plină de soare, apusul când marea colorată de roșu mângâie inima, fară durere mai mult decât ai vrea, mai mult decât putem să vedem...misterul creației, senzații puternice, simțindute așa.
Am știut mereu dulceața privirii tale, spațiul adânc unde să mă pierd, fară frică, în bine și în rău, am știut mereu parfumul tău.
Solfegiind zilele cântă fericirea, puterea ta, muzică înălțând către vârfurile arborilor, am simțit mereu sensibilitatea ta, forța ta.Emoții trăite departe de priviri indiscrete, emoții puternice, senzații de plăcere.
Am știut mereu parfumul tău ce nu ma înșelat niciodată.