îți plac bărbații înalți
să nu te mai vezi de ei când blestemata de lună
își mătură casa de nopți
da
știu
sunt mai scurt decât idealurile tale
și mai lung decât aș vrea să fiu

de când ai plecat
trecătorii își îmbulzesc mâinile în pieptul meu
arăt cât de frumoasă ești
toate degetele lor pipăie expoziția inimii
întinsă pe pânze te cară prin fiecare
ei se opresc să recunoască iubirea

am un ciorchine de oameni în urmă
jumătate îmi stau pe piept
ca un buchet de carne proaspătă
oftată de măcelar
de prea mult tine sunt agonici
și vraci