într-una din acele nopți în care simt poezia
ca o dragoste care mă umilește, când sufletul meu
se umple de o bucurie secretă și în același timp
nu uită să se întrebe încă o dată
într-una din acele nopți în care
ideea se dezvoltă cu degetul la gură
până când în sfârșit poezia își aprinde motoarele
într-una din acele nopți superbe ușoare
încât le-ar putea susține
până și picioarele tale de barză
într-o asemenea sărbătoare a cerului
când luna e o zgardă roasă și părăsită de sânge
cu marele frig din nordul acela îndepărtat
ia-mă prizonierul somnului tău