stau la geam
și beau un iaurt
am citit undeva că e singurul aliment viu
că prin el mișună ca un sânge invizibil
milioane de bacterii
care ne fac viața mai ușoară

brusc îmi amintesc
de o vară superbă cu noi pe o terasă
din Vamă, berea lucind în soare
tu lăudînd virtuțile nemaipomenite
ale iaurtului în calmarea arsurilor de piele
și mă întreb cu o detașare aproape firească
dacă iaurtul pe care-l beau tratează
mai repede sau mai ușor
senzația de arsură la stomac
pe care o resimt mereu
când treci pe sub fereastra mea
prin lumina violacee a amurgului

peste noapte
în timp ce urmăresc prin binoclu
cum faci dragoste cu soțul tău
arsura persistentă
urcă încet-încet către inimă