cea mai cumplită închisoare este aceea pe care o ținem în noi
și
otrava cuvintelor este mai puternică decât otrava inimii îndurerate
când te târăști murind
ele
viclene se strecoară în tine
pe toate căile

de aceea m-am descătușat
am dat frâu liber cuvintelor
spre tine
pentru că în fiecare clipă te aud și cred în drumul tău
și mi-am găsit calul meu pătimaș
cu care umblu prin codrii mei sălbatici

de aceea o să rămân descătușată
undeva de-a lungul drumului
o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine
și un pic mai mult din noi

am zis că nu mai vorbesc despre moarte
însă ea vorbește mereu despre noi
mirată că nu ne-a prins
mirată că nu i-am plătit datoriile verii

vezi tu iubitul meu
eu niciodată nu plec