M-ai zidit in cinci vorbe
Și nu-s Ana, să încerci..
Dar scrutez linii curbe
Ce-mi arată că pleci.

Roua-mi stinsă-n privire
Spală lest de cuvinte,
N-am știut c-a ta fire
Profanată-i și minte.

Aștept timpul să-mi șteargă
Pașii tăi dinainte,
Scot iubirea pe-o targă
Dintre reci zăcăminte.

Steaua noastră-n firidă,
Până azi, și-un sec ieri
A ta mână acidă
A topit-o în plăceri..

Volutuoase și tandre,
Însă mâine-n comiții
Le transformi, și-n ofrande,
Peste altare și-ambiții.

Și ce drept mai ai totuși
Cu chimia-ți terestră,
Să roșești flori de lotuși
În pictura rupestră..

Să arunci bolovanii
Dinspre cuget steril
Laolaltă cu anii,
Ce îi petreci.. inutil?

Voi fugi,..înainte
Ca oglinda-mi vrăjită
Să-mi arate frumoasa
Transformată-n pirită!