ascult freamătul buzelor cum trec
de la șoaptă la agonia plămânului
sugrumat de aerul cald al suflării
de la un capăt la altul inertă

în continuarea orgasmului
mă adun din pielea ta
te descopăr
când îți pui mâna peste respirare
toate zvâcnirile tale sunt până la urmă sângele meu

te uiți domol
mă uit spre nicăieri
și te gândesc