nu știm
nu
nu știm niciodată
cât facem bine cât facem rău
bâjbâim după adevăr
ca după o picătură de mir
fără de care nimic din noi
nu ar prinde viață

ne pictăm zilele
în albastru voroneț
de la miază-zi la miază-noapte
uitând de noi
de măruntele noastre răsuflări
de păcatele sângelui
de lumina din cruce

apa aceasta limpede
ca sufletul Domnului
mă scaldă încă o dată
să pot ierta
să pot iubi
să pot crea
fără spaima că voi pierde
încă un om
în numele premiului
și al vieții