lumea începe la capătului unei scări. două uși închise în spatele meu, pereții miros a moarte. întorc instinctiv capul de cîteva ori am senzația că cineva mă va bate pe umăr. tremur și asta se vede.



drumul meu e același în fiecare zi. nu mă împiedic de mine. tac. îmi pun mâna pe pântec o altă viață netrăită, îmi spun. dar în imaginea ei răsturnată mă recunosc.



o iubire trăită în vitrina magazinului de porțelanuri. unul încă are suflu celălat privește în gol așteptând vraja.



photo: elis - din drumul spre casa