nu mi se spune în față dar știu că ar vrea să-mi interneze și gândurile.
eu le țin afară prin curte. le ascund în câinele galben. când rămân singură în salon le chem invocând o literă mare. ele vin și dărâmă tot ce a clădit doctorul până atunci.

îmi așez fața pe fața pacientei care tace mereu. aerul devine aspru ca o rindea. ne răzuim liniștea. din ea cad fulgi. ninge cu negru mat din muțenia noastră.

nu aș vrea să se știe că eu port un cântec în gând. port o sonată pentru pian.