Din văzduh, în depărtare,
Se stinge sufletul divinei Floare;
Dincolo de mări și oceane,
O regăsesc în speranțe vane.

N-am să uit niciodată
Gândurile ei pline de jale,
Ochii-i înecați în ocean
Și murmurul suav, când ațipește….

Privesc dincolo de munți,
De nori, de lună și stele,
Dincolo de soare,
Unde o regăsesc.

Căldura ochiilor ei
Mă induce în suferință;
Vocea ei plină de tristețe,
Strigând numele meu....

Am să mă urc
Pe ce-a mai înaltă aripă
A unei stânci unde,
Am să-mi dau drumul în mare,
Căutând-o prin lacrimi de jale,
Pe divina Floare...