ieri a plouat
ieri am putut să iubesc primăvara
numai când plouă pot s-o iubesc fără crispări
alminteri râsul ei în hohote verzi mă strânge în mine
ca-ntr-o cochilie amară.

ieri n-am putut scrie
am luat vorbele altora împrumut
am trecut prin ploaie și mi-a fost dor de mâinile tale
într-o zi aș vrea să mă lași să-ți sărut fiecare umbră risipită pe ziduri

ploaia a stat
azi pot să-mi rup în fâșii cuvintele nerostite
în cochilia mea nu-i nici o urmă a trecerii tale prin zid