|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Autocritique Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2256
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-24 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Au venit fluturii
Și au luat copacii înfloriți din fața casei Eu am zis că doar vântul le poartă zâmbetul alb departe Dar ei plecau Și zâmbeau. Imi amintesc de un tei Care a crescut cu mine, ca mine, în fața casei Într-o zi, Am plecat. Zâmbeam și plecam. Nu m-am întrebat niciodată dacă i-a părut rău. Trăiesc atâția copaci lângă mine Și eu nici nu îi văd... Doar când plecăm de lângă noi, Plecăm și zâmbim. PS: parcările sunt minunate numai că sufletul nu poate fi parcelat
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité