Ascult cum imi tremura nervul sub plapuma.Maine,da...maine e o noua zi...o noua zi...o noua zi.De ce repet mereu asta?Probabil mi-e frica de faptul ca mi-as putea uita existenta.Eu sunt eu:pragul usii de maine si praful materiei carnale.Daca ar fi sa pot face maine orice doresc,as vrea tare mult ca merg la calarie.Mi-as dori un cal alb si un costum din acela fabulos.Mi-as lasa pletele in vant si as tunde prejudecatile...hmmm...lasa-ma lume sa visez,sa-mi desfac buchetul in mii de franturi aromate.Numele meu e Soffia.M-am nascut acum 30 de secunde.Sunt un nimeni,dar inteleg sensul cuvintelor si deseori am placerea sadica de a le ciocni ca pe oua rosii.Hopa!Iar imi fuge gandul...parca eram la calarie...asa...Si mi-ar placea enorm o ploaie de zambile .As alege samburele din ele,l-as planta aiurea pe carari capilare ca sa creasca adanc din mine.As fi o creatura ciudata cu porniri catre frenezie,as delira cerand apa si iubire.Oamenii mi-ar pune aspirine in apa ca sa-mi prelungeasca inflorirea.Cine ma vrea?Cine ar dori sa aiba grija de o zambile cu un cal alb?...ce intrebari...si totusi inca imi tremura nervul.Am emotii,s-ar putea sa-mi cada parfumul pe strada.