Caut pe străzi adrese. Cînd le găsesc sun îndelung la uși.
Întodeauna se uită mirați la mine.
- Ce doriți?
- V-am adus o vorbă, le spun în timp ce le întind cupa plină.
- De la cine? Aaa, sunt de la ... și spun un nume.
- Da, le răspund zîmbind.
Îmi iau rămas bun, apoi mă întorc în aceelași loc de unde am plecat, la vorbele mele neîncepute.
Uneori simt și eu nevoia să mă odihnesc. Ș-atunci m-așez undeva ș-aștept să treacă cineva cu o cupă de vorbe plină și-l întreb:
- Sunt de la ... și le dau un nume.
Că numai așa le putem începe dîndu-le la fiecare cîte un nume.