Filozofia este considerata facultatea cunoasterii adevarurilor absolute, a principiilor invariabile ce fac posibile unitatea constiintei si a conceptelor, trecerea de la conditionat la neconditionat in speranta cunoasterii eshaustive a naturii fara posibilitatea de a-i depasi granitele... In cazul iubirii ce se intampla? Putem sau nu depasi granitele?
Cu siguranta sentimentul iubirii nu rezulta din curiozitate ci din indrazneala si nu-i da filozofiei iubirii un caracter constitutiv al realitatii, ci regulativ, iar absolutul gandit in marginile experientei posibile este un paradox...
Absolutul este atins prin extaz.
Daca am obtine sentimentul iubirii din curiozitate am constata ca iubirea in sine este asemeni unei grandioase catedrale dar goala pe interior.
Cand insa , primesti iubirea intr-un mod desavarsit primesti Absolutul care este mister si necuprindere si se va merge de la materialitatea fiziologica pana in zona ideala a valorii spirituale. Imperfectiunile intelectuale si morale scad sau anuleaza valoarea produselor imaginatiei... tumultul imaginatiei fiind pus in ordine cu precizie matematica.
Iar principiile isi pierd frumusetea si semnificatia prin inecarea lor in haos sau in obscur... iar realitatile imediate nu mai semnifica nimic...
Este deci, iubirea o Arta?
Da!!! O Arta pura fara mesaj