Stăteam pe marginea gropii
și priveam cum se umple de stele
căzute prin gaura din ozon
picurau încet
împinse de un vânt zefir
le tineam numaratoarea
pe degete
să știm câte intrau
câte ardeau
câte la nunți
se duceau
le ademeneam
cu gânduri sfioase
despre răstigniți
depre răniți în coastă
să ne creadă luminoși
cu palmele curate
fară linii alambicate
de norc pervers.
Pe urmă le-am astupat
cu pământ.