Pe vremea aceea, ardea sufletul in mine sa te mai intalnesc o data, macar o data sa ma adancesc in ochii tai albastri linistitori - ca marea sub cerul inserat (asa departe), rupti de prea mult colind...

Adorm gandind departe, plecand din mine fir cu fir catre nicaieri, ce faci?...pe unde-ti plimbi pasul? Unde oare iti asezi capul sa visezi? mai visezi? oare mai existi in cercul nostru cuibarit in stele?

Muguresc vise neintrebate de vreme incotro… intelegi… ? nici eu …

Unduiri lungi apoase prelungite-n ferestrele ochilor mei te privesc in oglinzi de suflet sparte dureros in curcubee - umbre ale unei vremi inmormantate in fibrele celuleor mele: 'Inca te mai astept sa vii, asta in caz ca ti-e dor'.