Muream in toate punctele cardinale deodata,
apoi ma nasteam perfecta la polul nord al clipei rotunde ce te intriga incercuindu-te viu
(o redefinire a termenilor se petrecea intre timp)
intrebam de ce;
raspunsurile te biciuiau cu verdele lor plin de seve
cruzimea cuvintelor nu ar fi ajuns pana aici,
te gandeai ca exista o decenta a dilemelor, o intrebare ajutatoare, un far in ceata melancoliei,
dar nu, perfectiunea devenise o regula
care se anula in fiecare clipa pentru a redobandi revelatia.