Dacă ai să treci pe strda Poeziilor, ai să vezi de ce nu mai e nevoie să te iubesc eu...
Pe strada asta plopii fără sot clevetesc impreună sange argintiu de lună, evele se fc coasta de drac, julietele striga după politisti să le salevze de romeii urcători pe scări de funie, indrăgostiti de bijuteriile si euroii julitelor, ai să vezi ionii cum fură pămantul din ghivecele muscatelor mariilor... ai să vezi ca ti-ai dori să nu mai vezi ce-ai să vezi...
Ai să vezi ca desdemonele dau cu mucii de asfalt... ca batistele inodate au ajuns cearceafuri la bordel...
Ce să te mai iubesc si eu? Unde să mai incapă clipa mea unică, privirea mea de crin retezat, călcat in copitele cailor verzi?
Da tu nu treci pe strada asta niciodată, tu visezi acolo in depărtarea aia a ta că te astept, sau că mă desprind din mine si fug in bratele tale...

- Iubite, cum bei cafeaua cu zahăr sau fără, trezeste-te, s-a umplut noaptea de soare!