Oare îmi ghicești tristețea
din spatele cuvântului?
Când mă săruți,
îmi simți tu
sfârșeala asta neagră
tremurându-mi în carne?
Aș vrea să îmi înfing coastele
în fața răutăcioasă a lunii,
să mușc din ea
până îmi voi ostoi
dorul de singurătate
și voi avea puterea
să înfrunt din nou diminețile.
Dar tu culegi cuvintele
doar la suprafața gândului,
și treci printre ele
fără să le atingi rotunjimile.
De zeci de ani
locuiești într-o coajă!
Tu nici măcar nu te-ai născut!