Egale orele-n candelabrul zilei
curg prin arterele anilor mei.
Copacul Timp soarbe tot oxigenul din ei,
și vine o toamnă cu implacabil amurg,
când fluvii de îndoieli prin vene-s veșnic rug:
Pentru ce-am trăit? Pentru ce-am murit?
Visele în vamă cui le-am dăruit?


Se face frig deodată în odaie
și sevele din arbori presimt freamăt de ploaie...


Egale ore trecute pe sub porți
se sparg în întrebări ca liniștea sub roți;
Dar unde-i mult visatul demiurg,
Să-ntoarcă în culori ape-n oglinzi ce curg
din ani un promontoriu să-nalțe în iubire
să limpezească ora egală în simțire:
Eu punct de clorofilă, TU cântec izbăvire!



21.08.2004