unii au spus ca a scrie cerebral e viitorul poezii... cu asta sunt si eu de acord... dar a scrie cerebral inseamna a nu avea sentiment... suprasentimentalismul e o problema?
da e o problema...

si atunci ma intreb de ce oare scriu poetii... sau cei care se considera poeti, sau cei care doar scriu

poet esti chiar daca nu ai valoare
poet esti doar daca ai tupeul sa gandesti asa
nimeni nu poate spune cine e sau cine nu e... poet...

sunt poeti care scriu pentru ei... scriu cu exces de sentimentalism... asta considera unii ca e slab... tocmai ei nu ar trebui judecati pentru ca au forta sa publice ceea ce scriu... nu au pretentii... ei vor doar sa daruiasca celor din jur putin din lumina sufletelor lor... asta nu o inteleg cei care se considera mari... mari capete... ma intreb al carui animal

cei care au pretentii de a spune ceva lumii, de a ramane ceva dupa ei... nu sunt criticati... sunt tinuti pe puf pentru ca stiu cum sa spuna ca sunt puternici... acestia ar trebui criticati... acestora le-ar trebui suturi in fund... pentru ca in general, aproape 99% din ce scriu ei e maculatura... de ce sa tinem maculatura in vazul lumii, maculatura care nu are sentiment si e invadata de plagiituri... intr-adevar cartile se scriu din carti... dar totusi... nu identic...

apel catre... stiu ei...

proces pentru respect sunt doar cateva randuri goale care vor sa justifice atitudinea mea din ultimele luni cu privire la degradarea fiintei umane... deseuri de mila... nu e o scuza... e doar o atitudine pe care vreau sa o dezvolt...
cei mai multi se bazeaza pe acea banala clipa de placere careia eu tot incerc sa ii gasesc antidot... dar spre de cei care au pretentii de a spune ca sunt "destepti si ca tind catre altceva si ca... nimic nu ii face pe ei slabi"... eu recunosc... sunt om... sunt un nimic... ceea ce ma diferentiaza de cei mai sus numiti e sinceritatea, lipsa de ipocrizie...

sa lasam acum fiinta umana cu deseuri de mila sa doarma asa cum a facut-o de cand s-a nascut.