Așa cum se scurge nisipul din clepsidră, așa se scurg și gîndurile noastre.
Dar, totuși, cu trecerea timpului, gîndurile noastre sunt altele, deși în clepsidră nisipul rămîne același dar se scurge în timp diferit. Gîndurile mele, și cred că a tuturor oamenilor, sunt în permanență variate, zboară cît mai departe spre viitor precum păsările cerului zboară în înalțimi. Dar nu numai atît, ele sunt pline de speranțe,de speranțe frumoase.
Gîndurile noastre sunt de multe ori vise, vise cu care poate trăim toată viața, în speranța concretizării, a realizărilor.
De foarte multe ori gîndurile noastre sunt ca dus-întors,precum clepsidra, care după un timp o răsturnăm. Uneori simt că timpul se scurge printre degete precum nisipul din clepsidră.
Un firicel de nisip este un gînd al meu; într-o clepsidră sunt mii și mii de gînduri. Aș vrea ca orificiul clepsidrei să fie cît mai îngust astfel incît timpul să se scurgă cît mai lent și pe parcursul vieții să poți să faci mult mai multe lucruri frumoase și deosebite și să ți se îndeplinească toate dorințele și visele.
Gîndurile noastre sunt uneori, greu de ințeles, greu de pătruns și poate cel mai greu de transmis. Numai marile talente, care sunt poeții și scriitorii reușesc de cele mai multe ori să-și transmită în scris gîndurile pe care poate toți le avem dar nu le putem comunica așa de frumos.