„Nu-mi lua iubirea”

Nu-mi lua te rog din suflet
Acel sentiment plăcut
Care inima mi-o umple
Și acolo a crescut.

Nu-mi lua acea scânteie
Ce-un rug mare a aprins
Nu-mi lua acea văpaie
Care practic s-a și stins.

Zvârle-n focul ce mocnește
A iubirii tale pară
Tu durerea-mi potolește
Fă ca aceasta să dispară.

Alungă de pe a mea față
Acea palidă tristețe
Fă-mă iarăși plin de viață
De iubire și tandrețe.

Nu-mi lua dragostea te rog
Nu-mi lua focul din privire
Ia-mi din suflet acel drog
Care mă duce spre pierire.

Întinde-mi mâna și mă scote
Din al durerii mare lac
Și necătînd la astea toate
Eu încă, încă te mai plac.

Încă și acuma îmi doresc
Să mă iubești ca la început
De dorul tău îmbătrânesc
Deja mă descompun și put.