Îți scriu această scrisoare în speranța că poate, cândva, când te vei afla într-un moment de retriște, într-un moment în care crezi că toată lumea te-a părăsit, această scrisoare îți va alina sufletul. Despre ceva anume nu știu să-ți scriu, despre ipoteza că ne vom întâlni în viitor, peste câteva luni, ani sau zeci de ani și ne vom aminti cu bucurie de acest campus...
Eu vreau să-ți scriu, să-ți descriu ceea ce simt eu acum, ceea ce se întâmplă în sală în acest moment...
Se aude o muzică minunată, parcă e de prin Scoția sau Irlanda, este o muzică care te face să meditezi la ceea ce a fost sau să visezi la ceea ce ai vrea să fie... În sală se aud foi foșnind, câteva voci, care probabil încă se mai miră de ce trebuie să scrie această scrisoare... s-a izbit ușa... a intrat cineva, vocile încep să fie mai puternice... Muzica este minunată, nici nu pot să descriu ceva atât de frumos, o astfel de arta... nu sunt vrednică să fac asta...
Se termină campusul, de acum ne vom întoarce la preocupările noastre zilnice, școală, facultate, lucrări, examene, la grupul nostru de acasă, incercări, propuneri, realizări, binecuvântări...
Cel mai important este să fii fericit, să-i faci pe ceilalți fericiți, SÃ IUBEȘTI, să iubești dezinteresat...
Așadar, draga mea, dragul meu, fii amic, fii prieten... fii TU!!!
Cineva care nu te cunoaște...