Apele mari vor potopi câmpia,
S-or prăvăli gemând eliberate,
Vor frânge umbre în zadar vegheate,
Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,
Vor linge buza norilor și glia,
Dar n-or surpa din locul ei vecia
Iubirii mele îndelung visate.

De ești un zid, ți-oi ridica altare
De iederă țesând veșmânt regal.
De ești o poartă, voi intra-n uitare,

Robindu-ți trupul răstignit pe mal,
Ca să rămâi în mine ca o mare
Cu țărmuri blânde și năvalnic val.



3 ian. 2005