Nu mai există nimic între tine și mine.
Nici umbre, nici ploi, nici zile toride,
necunoscute.
Știm tot:
numărul de fire de păr de pe brațe,
sensul fiecărei crăpături pe buze,
dimensiunile fiecărui genunchi,
dorința fiecăruia de sublim...
Rămâne totuși absurd sa ne iubim!
Rămâne imposibil să ne dăm seama
că putem sa citim
sensul fiecărei respirații sau al fiecărui suspin,
al fiecărei șoapte sau îmbrățișări la un pahar cu vin.
E absurd să existe ceva între noi!

E absurd să cred că un orgasm
e pasiune, dor, atracție,
convertire la extrem în tine;
Nu poți sa crezi - tu,
în tandrețea milimetrică
a unei chimii feminine
ce par sau poate chiar sunt,
în infinitele plăceri ale unui trup
ce mâine poate nu va mai fi!

Închidem ochii și ne refuzăm reciproc.
Fiarele fiecărui robot din noi
câștigă necontenit.