în mijlocul acelei țări aparent nemișcate
o pisică și-a făcut coada covrig
lîngă orașul adormit muncitorește pe spate
cu buzunarele goale de flori
străzile poartă nume de străzi
în cea mai suavă redundanță provincială
miroase a gaz și a fum de țigară
iar diminețile au cearcăne de cerneală
undeva între cimitir și drumul acela
drumul spre gară
e un bec aprins ca un ochi de ciclop
simt țăcănitul de tren depărtat țaca-țac
magazinul-neant apartamentul-capot
parcul în care n-a fost niciodată vreun lac
femeia aceea din mijloc de veghe priveghe cu degete albe atinge
și rîde și plînge și strînge poeme
din preșul de scrum a rămas de-un album
amintirile urcă pe ea
păianjenul orb
pînza de fum