Incerc sa evadez din realitatea terna,
Si vreau spre mine sa m-aplec lucid,
Imi pare insa ca esenta mea eterna,
Nu-i decat vag s-ametitor miros fetid!

Miros fetid de oameni de mult dusi,
Poate de nimeni niciodata plansi!
Si-atunci ma-ntreb:"La ce bun oare,
sa cauti vraja unei lumi ce moare!"

Tristetea mea e plictiseala picuranda,
Si e mai rea ca moartea cea mai cruda,
Ucide lent,se joaca,rade
Si e ciudat caci eu sunt propiu-mi gade!