Mi-a rămas scrisul
De pe vremea când îți visam iubirea.
Nici nu speram să mă iubești,
Doar te știam alesul.

Mi-a rămas scrisul
Să scormonească adânc depărtarea,
Dreptele paralele
Și drumurile albe, neumblate.

Să mă curețe bine de tine,
Intrat în sânge, prin întâlnirea miracol,
Cifrat în centrul magic al ființei,
Clipă de eternitate pierdută.

Mi-a rămas scrisul
Să urle în locul meu cu disperare
Vraja pe care am trăit-o
Cu tine și nu cu altul.

Mi-a rămas scrisul
Ca să nu-mi amorțească mâna
Întinsă în aer după tine
Înțepenită în dorință.

Scriu ca și cum aș alerga
Să prind din urmă infinitul
Să mă mint că te voi regăsi vreodată…