Iartă-mă tu,
că astăzi te-am mințit...
și-am semănat durere,
în preajma vieții tale.
Așa cum soarele...
pe luna a măgulit,
cu aparența lui seducătoare.
Iertați-mă părinți,
că poate n-am fost bun...
și am lăsat mâhnirea,
să vă fure.
Frânturile din viață,
ce par acum a fi...
doar nulități credule.
Iertați-mă acum,
voi dragi surori și frați,
căci nu lăsasem poate...
nimic să se-nțeleagă.
Prin simpla aparență,
voi nu mă judecați....
și așa sunt condamnat,
acum...
de-o lume întreagă.
Într-un final,
mă resemnez...
și vă răspund la întrebare.
Ce caut pe acest pământ?...
În tihna mea,
eu caut doar iertare.