Aseara
ma asteptai
la locul nostru.
sa fugim
dupa umbrele noastre,
sa-nchidem ochii
si sa uitam
idei halucinante,
sa obosim
si sa ne-atingem
prin sarut,
un scurt sarut,
caci a ramas
singurul punct
ce ne leaga,
doar ca apoi
sa ne desparta.
As fi vrut
sa apar,
dar ai uitat
ca 'noi'
nu mai exista.
am strivit
zambete
si-am pierdut
dreptul
la tot ce-a fost
al nostru...
acum e al lor,
al copacilor,
al norilor
si-al copiilor.
ei nu calca
pe roua,
pe floare,
pe lacrimi...