Mereu mi-ați spus : ne e povară viața
Și jugul clipei a înfrânt suișul,
Dar pentru ce-ați tăiat târziu frunzișul
Și-ați semănat iluzii dimineața ?

De ce-ați râvnit tandrețea nu tăișul,
Când toți cărăm poveri intrând în piața
Duhnind a hoit, căci ne-am ucis paiața
Ce-a colorat cu râsul ei afișul ?

Nu cer răspuns, căci n-am nesăbuința
De-a mă visa când rege când nebun.
Sunt doar ce sunt și nu-mi asum căința

De-a mă afla la încercări imun.
Nu în risipă vreau să-mi torn ființa,
Ci cu iubirea-n veci să mă cunun.




6 dec. 2004