Te căutam din vremea când
în travaliu, materia a rodit infinitul.
M-am rătăcit atunci printre stele,
printre demoni și îngeri prăsiți în incubatoare,
păstrând în mine replica genelor unui plod
creat prin adulter de zodii si destine.

- Câtă dreptate ai,
șarpe calător prin lumi paralele,
tu, Timpule!

Azi te caut prin peșteri și oceane...
Eu cad,iar hăul ce te-ascunde se înalță
și in cadere sorb amprentele ce le-ai lăsat drept urme.
Eu adorm,iar visul fără amintiri,
printre șoapte de demoni,sub alint de îngeri,
mă-ncătușează,mă dăruiește ție,
iubire de-o genă astrală.