se derulase și iarna
ce nu apucase să întrezărească
rupturile din tine și din mine ce trebuiau să asambleze întregul
aceeași monotonie
aceleași visări

mă certase anotimpul rece
trimițându-mi săgeți de gheață-n sufletul
și așa mult prea tăcut
ușor, ușor transformându-mă în sloiul nemuririi
sperând că mă vei însufleți vreodat'
cioplindu-mi nudul ce va geme la fiecare lovitură de-a ta

a mai trecut o iarnă ce nu completase decorul cu noi