Pe lângă cai împletiți zac ramuri
Și sprijinite de han se nasc gemete
Iartă-ne, lumânare, că știm să ne păstrăm teferi

Dacă ai stinge aerul rostind că lemnul curge
și că sub streașină se sting nuferii,
ai înceta să te oglindești acolo unde nu e lumină

Deci nu cugeta, ci caută să îți simți aburii din plămâni,
să miroși verde și să auzi în galben,
pictează cu văzul cerul marmorean și apleacă-te, apleacă-te
dincolo de alinare..