Sa-ți spun nonsensuri fără de șir în rime,
Să mă prefac că sentimentele-mi sunt anonime,
Să joc un rol stupid fără să urc pe-o scenă aleasă,
Să te întreb printre suspine ce aștepți de la o fată atât de falsă;
Să nu vreau nimic nici de la tine, și totuși ce caut să găsesc,
Să îmi apropii încet genele fară a-mi fi teamă să mă trezesc;
Să nu te las să mă descoperi chiar dacă asta vreau,
Să îți întind în schimb paharul cu iluzii, eu refuzând să beau;
Să imaginez o lume în care totul este altfel față de cum este,
Să îți zâmbesc și să te iau cu mine în propria-mi poveste...

Să când realizez că această dulce epifanie e doar amăgire,
Să te alung ca să rămânem amîndoi o amintire...