Mi-am crăpat capul de-o piatră.
Am vrut să-mi fur cunoașterea,
Dar s-a scurs o pată
Deodată m-a îmbrățișat tristețea.

Asta e tot? O mică pată?
E tot ce știu din marea apă?
M-am chinuit în van.
Sunt mai sărac ca un golan.

Mi-am suflat ființa s-o usuc,
Dar spre uimirea mea ea a crescut.
Trebuie să-mi crăp ființa
Căci mi-a furat știința.